La 21 mai, la inițiativa președintei Maia Sandu, la Chișinău a avut loc un miting în masă «Moldova europeană». Acest eveniment a fost precedat de un discurs al dnei Sandu în Parlament la 17 martie 2023, în care a chemat la un consens național în jurul ideii de integrare europeană a Republicii Moldova. Anul 2030 a fost declarat ca data-limită pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Inițiativa Adunării «Moldova Europeană» a provocat reacții contradictorii în rândul clasei politice locale. O parte a forțelor politice neparlamentare a luat parte la manifestație, însă nu a refuzat să critice autoritățile. O altă parte a respins posibilitatea participării la eveniment, acuzând-o pe Sandu și partidul de guvernământ de PR politic și de o încercare de a distrage atenția cetățenilor de la eșecurile guvernării. Ilan Șor, condamnat în contumacie la 15 ani de închisoare pentru «furtul miliardului» și care se ascunde de justiția moldovenească în Israel, a reacționat cu o inițiativă legislativă de stopare a oricărui proces de integrare, inclusiv europeană, și cu un proiect de referendum privind vectorul extern al țării.

În ultimele luni, Maia Sandu s-a întâlnit de două ori – pe 8 mai și 28 iunie – cu mai multe partide neparlamentare de orientare pro-europeană pentru a identifica noi oportunități de cooperare în cadrul implementării agendei europene a Republicii Moldova. Cu toate acestea, de ambele ori lista invitaților nu includea partide de stânga. În momentul de față, singurul exemplu de dialog direct între președinte și partidele politice de centru și stânga este întâlnirea din 25 februarie 2022, a doua zi după începerea războiului Rusiei în Ucraina.

Problema atingerii consensului național privind integrarea europeană rămâne deschisă. Acest articol analizează forma și conținutul potențial al unui consens național, factorii care îl afectează în mod negativ, precum și tendințele în opinia publică.


Baza consensului național

Consensul național poate lua diferite forme:

1) Adoptarea unei declarații comune a autorităților și a opoziției în Parlament în sprijinul parcursului național de integrare europeană;

2) Un document similar «Pactului de la Snagov», semnat în 1995 de 14 partide politice românești, pentru recunoașterea intenției României de a adera la UE, semnat de partidele parlamentare și neparlamentare din Republica Moldova;

3) Adoptarea de declarații pro-aderare la UE în urma unor întâlniri cu cetățeni din diferite zone ale țării;

4) Vot comun al guvernării și al opoziției privind includerea în Constituție a unui articol privind ireversibilitatea parcursului de aderare la UE; și altele.

Cu toate acestea, nu forma, ci conținutul este cel care contează în obținerea unui consens național. În orice caz, obținerea unui compromis este precedată de discuții privind diferitele puncte de vedere. În acest sens, este important să se identifice o platformă permanentă pentru acest gen de discuții. Comisia Națională pentru Integrare Europeană, care funcționează sub auspiciile președintelui, ar putea fi o platformă formală. Cu toate acestea, se consideră că o platformă informală creată de unul sau mai multe ONG-uri ar contribui la o mai mare eficiență și la o mai mare deschidere la dialog între participanți.

La baza unui consens național pot sta trei piloni de bază:

– Neutralitatea permanentă;
– Reîntregirea țării;
– Aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.


«A sta drept» ca element important al consensului național

În discursurile sale recente, Maia Sandu susține că «UE ne poate ajuta să construim o țară în care doar cetățenii noștri au dreptul de a decide. Doar Moldova și cetățenii săi decid cum se dezvoltă țara. Niciun stat din lume nu poate dicta cum sau ce ar trebui să facă». Cea mai populară frază a sa pe rețelele de socializare este «Cât voi fi președinte, Moldova va sta dreaptă».

Această formulare, așa cum este interpretată de o altă parte a clasei politice, sună adesea ca «a fi un om de stat», «a pune interesul național pe primul loc».

O astfel de abordare pare să fie de mare ajutor în construirea unui consens național cu privire la integrarea europeană. În același timp, este important să se definească ce înseamnă «a sta drept»/«a fi un om de stat»/«a pune interesul național pe primul loc». Ca un punct de vedere în cadrul dezbaterii publice pe această temă, aș sugera următoarele:

– «A sta drept»/ «a fi un om de stat»/«a pune interesul național pe primul loc» nu înseamnă doar a condamna războiul Rusiei din Ucraina. Aceasta înseamnă, de asemenea, solicitarea eliberării din închisorile turcești a profesorilor răpiți din Moldova în 2018. Vizita oficială a președintelui Parlamentului Igor Grosu în Turcia în ianuarie 2023 și întâlnirea sa personală cu Erdogan a fost un moment oportun pentru a semnala poziția fermă a statului moldovean. Cu toate acestea, reieșind din declarații făcute de unul dintre deputații PAS într-un interviu acordat la 1 februarie 2023 pentru N4 TV, problema răpirii profesorilor nu a fost discutată, deoarece vizita s-a concentrat pe partea economică și energetică, iar această problemă era în afara contextului agendei pre-negociate.

– «A sta drept»/ «a fi un om de stat»/«a pune interesul național pe primul loc» nu înseamnă doar a critica SUA pentru declanșarea războiului din Irak sau NATO pentru bombardarea Iugoslaviei. Aceasta înseamnă, de asemenea, condamnarea Rusiei pentru războiul din Ucraina. Unele partide politice de stânga și-au motivat tăcerea față de agresiunea rusă în Ucraina prin faptul că aceasta contravine statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova. Dar în acest caz, în mod similar, ar fi trebuit să se abțină să comenteze războaiele inițiate de țările occidentale. În același timp, condamnarea și respingerea publică a oricărui război, indiferent de numele agresorului, este cel mai eficient argument pentru propriii cetățeni să mențină, să consolideze și să promoveze necesitatea recunoașterii internaționale a neutralității permanente a Republicii Moldova.

– «A sta drept»/«a fi un om de stat»/«a pune interesul național pe primul loc» nu înseamnă doar recunoașterea integrității teritoriale a Ucrainei. Aceasta înseamnă, de asemenea, respingerea oricărei inițiative care pune sub semnul întrebării integritatea teritorială a propriului stat. Cu toate acestea, la 17 martie 2023, imediat după discursul din parlament al Maiei Sandu, majoritatea parlamentară a legalizat pașapoartele nerecunoscute ale Kosovo, permițând obținerea de vize pentru a intra în Republica Moldova. Acest lucru a creat un precedent periculos care poate să aibă un impact negativ asupra procesului de reglementare transnistreană, îngreunând sarcina de reunificare a țării.

De fapt, conducerea Partidului Socialiștilor creează un precedent la fel de periculos în acest context, întâlnindu-se cu reprezentanții Dumei de Stat a Rusiei pe fundalul steagurilor așa-numitei LNR. La urma urmei, «șoimii» de la Moscova și Tiraspol se referă adesea la referendumul din 2006, la care, potrivit lor, 97% dintre transnistreni au votat pentru opțiunea “independenței și unificării cu Rusia”.

– «A sta drept»/«a fi un om de stat»/«a pune interesul național pe primul loc» înseamnă nu doar a critica Rusia pentru lipsa de investiții în proiecte de infrastructură în Republica Moldova (când până și casa-muzeu A.Pușkin din Chișinău a fost restaurată nu cu bani din bugetul rusesc, ci de Igor Chaika, pe atunci partenerul de afaceri rus al lui Igor Dodon) și susținerea financiară din umbră a politicienilor moldoveni cu reputație dubioasă. Aceasta înseamnă, de asemenea, discuții clare cu toți partenerii de dezvoltare cu privire la existența unei liste de condiții în schimbul asistenței acordate Moldovei. Inițiativa partidului de guvernământ de a transfera clădirea Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei sub pretextul invocat de reprezentanții PAS că “statul român a investit sute de milioane în Republica Moldova,… iar relațiile sănătoase se construiesc pe o minimă reciprocitate, pe o minimă deschidere față de așteptările celuilalt” contrazice clar principiile europene de transparență și incluziune în procesul decizional. În cazul în care pentru ajutorul obținut e nevoie de plătit într-un fel sau altul, atunci aceste informații ar trebui comunicate în timp util propriilor cetățeni. Decizia în astfel de cazuri ar trebui să fie luată în mod transparent și în urma unor consultări ample. Această abordare se referă la ajutorul acordat Moldovei și la costurile posibile ale acestuia din partea tuturor partenerilor de dezvoltare.


Aderarea la UE versus unirea cu România

În procesul de obținere a unui consens național privind integrarea europeană, va fi imposibil de evitat subiectul unirii cu România. Mai ales că în ultimul timp, chiar și unii experți moldoveni de renume au început să se exprime public despre faptul că o eventuală unire a Moldovei cu România ar trebui să fie coordonată cu marile puteri, pentru că acest lucru nu ar trebui să aducă prejudicii României și nu ar trebui să fie compensat de aceasta din fonduri proprii.

Din punctul meu de vedere, unionismul concurează cu ideea integrării europene și nu o completează. Aderarea la Uniunea Europeană și unirea cu România sunt două proiecte contradictorii.

Aderarea Moldovei la UE înseamnă participarea deplină la procesul decizional. De exemplu, din moment ce locurile în Parlamentul European sunt alocate statelor membre în funcție de ponderea populației unei țări în UE, acolo vor exista reprezentanți ai partidelor politice moldovenești. În cadrul Consiliului European, unde deciziile majore sunt luate de comun acord, președintele sau prim-ministrul moldovean va fi reprezentat în această instituție. În cadrul principalului organ decizional al UE, Consiliul UE, deciziile se iau prin vot. În funcție de subiectele de pe ordinea de zi, la această structură va participa unul dintre miniștrii guvernului Republicii Moldova.

De asemenea, merită menționat faptul că aderarea Republicii Moldova la UE nu înseamnă renunțarea la statutul de neutralitate permanentă, consfințit prin Constituție.

La rândul său, unirea cu România înseamnă renunțarea la propria suveranitate, independență și voce atât pe scena internațională, cât și în structurile Uniunii Europene. De asemenea, se pierde statutul de neutralitate, deoarece România este membră a NATO.

Astfel, obținerea unui consens național va fi posibilă dacă toate partidele își vor articula în mod clar poziția împotriva promovării și speculării cu privire la posibilitatea unirii Republicii Moldova cu România ca o modalitate mai rapidă de a intra în Uniunea Europeană.


Vox populi

Institutul de Politici Publice din Moldova (IPP) realizează sondajul «Barometrul Opiniei Publice» din 2004. Datorită acestei surse, pot fi analizate anumite tendințe. Astfel, autorii au adresat respondenților următoarea întrebare: «Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum privind aderarea la UE, cum ați vota?». În acești 18 ani de cercetare, cel mai mare număr de cetățeni dispuși să susțină aderarea la UE în cadrul unui referendum a fost înregistrat în noiembrie 2007, spre sfârșitul guvernării Partidului Comunist. E vorba de 76% dintre cetățeni.

Cel mai scăzut nivel de susținere a aderării la UE – 38% – a fost observat în octombrie 2016, după șase ani de guvernare a Alianței pentru Integrare Europeană, perioadă cunoscută pentru furtul unui miliard de dolari din băncile moldovenești, concesionarea aeroportului Chișinău și «Landromat».
Ultimul sondaj realizat de IPP în octombrie 2022, a arătat că 51% dintre cetățeni susțin integrarea europeană. Pentru a afla care este atmosfera pentru iunie 2023, ne putem baza pe datele unui sondaj sociologic realizat la solicitarea WatchDog.md, care arată că 58,5% dintre cetățenii moldoveni sunt în favoarea aderării la UE.

Aceste cifre, împreună cu o analiză a evenimentelor din ultimele două decenii, duc spre câteva concluzii generale:

– Atractivitatea vectorului european nu depinde de denumirea partidelor politice care îl promovează oficial, ci de conținutul, calitatea și caracterul incluziv al politicilor pe care le implementează;

– Nimeni nu poate discredita vectorul european mai mult decât politicienii pro-europeni și partidele politice care se numesc pro-europene;

– Politica «standardelor duble» din partea structurilor oficiale ale Uniunii Europene este capabilă să provoace daune considerabile popularității ideii de integrare europeană în rândul mai multor cetățeni moldoveni;

– Un consens național, care să implice sprijinul covârșitor al diferitelor segmente ale populației pentru integrarea europeană, este posibil dacă există cel puțin un partid pro-european mare de stânga.

Inna Șupac, expert al Institutului pentru Inițiative Strategice